Particularitati ale dezvoltarii cognitive la copilul cu Sindrom Down
Psiholog Gabriela Mocuta
Este unanim recunoscut faptul ca sindromul Down este de regula insotit de un anumit grad de deficienta mentala. Statistic, cei mai multi copii afectati de sindromul Down se situeaza la nivelul deficientei mentale moderate. Performantele lor la toate virstele prezinta o mare varietate, ceea ce demonstreaza ca dezvoltarea lor cognitiva nu este stabilita de la nastere. Este evident ca progresul sau regresul individual depinde in mare masura de factorii sociali si anume mediul familial, atentia acordata problemelor de sanatate, serviciilor de sprijin familial sau alegerea unei scoli potrivite. Este foarte important ca pacientul cu deficienta mentala datorata sindromului Down sa beneficieze de ajutor specializat incepind de la o virsta cat mai timpurie, deoarece potentialul lui de a invata va fi mai mare. Copilul cu sindrom Down prezinta o dezvoltare psihomotorie mai lenta (reusesc sa stea in sezut in jurul virstei de un an, merg in jurul virstei de un an si jumatate, deprinderile jocului cu mingea apar mai tirziu, la fel toate abilitatile cotidiene spalatul, imbracatul, comunicarea verbala (3-4 ani). Datorita acestor particularitati se indica inceperea scolarizarii la 8 sau 9 ani. Deoarece copilul Down invata mai greu, obiectivele propuse trebuiesc defalcate in etape foarte mici. Pedagogul trebuie sa fie insistent si rabdator cu acesti copii. Invatarea pentru ei este ceva dificil, si au nevoie de toata incurajarea pe care o pot obtine. Cele mai importante si competente persoane pentru a ajuta copilul sunt membrii familiei lui. Prin urmare realizarile copilului cu sindromul Down vor depinde de abilitatea lui de a invata, si de posibilitatile ce se ofera din partea familiei si prietenilor sai.
Asadar in munca noastra cu acesti copii trebuie sa obtinem urmatoarele performante:
- sa-si comunice necesitatile;
- sa invete sa fie cat mai independenti;
- sa ajute la treburile casnice in masura posibilitatilor;
- sa frecventeze institutia prescolara in functie de nivelul de adaptare la o colectivitate;
- sa dezvolte aptitudini de integrare sociala atasandu-se de un grup de joc format din copii de aceeasi varsta;
- sa indeplineasca sarcini utile in masura abilitatilor si posibilitatilor.
Enumeram cateva idei generale in ceea ce priveste abordarea unui copil cu sindrom Down: Acesti copii necesita o stimulare mai intensa decat alti copii. Momentele ideale pentru a-i stimula sunt in timpul jocului sau cu ocazia activitatilor cotidiene. Trebuie mentionat faptul ca ei sunt copii foarte emotivi si dezvolta un atasament deosebit fata de persoanele din anturaj.
Copilul trebuie sa simta necesitatea de a comunica. Daca i se rezolva toate problemele si i se ofera hrana fara sa fie intrebat, copilul nu va incerca sa ceara singur. Este important sa i se ofere copilului posibilitati de comunicare. Parintii copilului cu sindrom Down pot oferi sfaturi si asistenta unul altuia . Este important ca parintii sa se intalneasca si sa discute iar copiii sa se joace impreuna intr-un mediu relaxant.
Concluzionand: copiii cu SD au nevoie de un mediu in care sa se simta acceptati, in care se pot simti liberi sa faca greseli din care sa invete, si in care sa incerce sa devina independenti. Persoane cu nevoi speciale au existat si vor exista atata timp cat va fi societatea umana, de aceea comunitatea trebuie sa invete sa-si iubeasca si sa-si accepte aproapele asa cum este el. Persoanele cu dizabilitati constituie o categorie aparte necesitand acceptare, intelegere si ajutor. Sa retinem ca ceea ce il poate ajuta in cea mai mare masura pe copil este modul in care il tratam zi dupa zi acordandu-i incredere si inconjurandu-l cu atasament si afectiune.