Utilizarea kinetoterapiei in cazul copiilor cu Sindrom Down
Dr Elena Mainardis Codreanu
Medic Specialist RMFB
Kinetoterapia sau terapia prin miscare, s-a dezvoltat in decursul secolelor pe baza relatiei reciproce dintre practica si observatie.
Copiii cu sindrom Down au un profil ce evidentiaza un nivel particular al dezvoltarii motorii, deoarece prezinta o intarziere in atingerea sabloanelor somatice.
Elaborarea programelor de kinetoterapie se efectueaza dupa testarea clinica musculo-articulara care consta in:
- bilant articular (laxitatea articulara este specifica pentru copiii cu sindrom Down);
- bilant muscular (hipotonia musculara fiind una din caracteristicile copiilor cu sindrom Down);
- evaluarea aliniamentului si posturii corecte a corpului
- evaluarea mersului;
- evaluarea globala.
Obiectivele de baza in kinetoterapia specifica in sindromul Down sunt:
- relaxarea prin efectuarea de miscari pasive, deoarece nu intotdeauna se poate sconta pe capacitatea de concentrare a copilului, dat fiind si retardul psihic.
- alinierea coloanei cervicale, corectarea cifozei;
- alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare (ridicarea umerilor si indreptarea spatelui);
- alinierea coloanei lombare si a pelvisului (reducerea hiperlordozei lombare;
- alinierea extremitatilor inferioare, corectarea platfusului, ridicari pe varfuri, purtarea de talonete.
De mentionat ca in toate situatiile copilul trebuie oprit de la exercitii care ar solicita articulatia cervico-occipitala, deoarece aceasta este foarte laxa si exista riscul unor luxatii cu consecinte dramatice .
Cresterea fortei musculare, tehnici si exercitii de cresterea fortei:
- exercitii izometrice;
- exercitii dinamice cu rezistenta;
- alte tipuri de exercitii (exercitii complexe, jocul cu coarda, jocul cu mingea);
- masajul.
Cresterea rezistentei musculare, rezistenaa fiind capacitatea de a sustine un efort. Pentru obtinerea rezistentei principiul metodologic este repetarea cotidiana si cresterea lenta a duratei exercitiului.
Cresterea coordonarii, controlului si echilibrului. Realizarea controlului motor are urmatoarele etape de baza:
- reeducarea mobilitatii;
- reeducarea stabilitatii;
- reeducarea mobilitatii controlate;
- reeducarea abilitatilor.