Educatie incluziva, un caz reusit
Prof. Georgiana Ambrus
In 1994, serviciile competente ale OIM, UNESCO si OMS au produs impreuna un "Document de pozitie comuna cu privire la reabilitarea bazata pe comunitate" (RBC) cu scopul de a promova o abordare comuna in ceea ce priveste programele educationale de integrare a persoanelor cu dizabilitati. Scopul acestui document este de a continua promovarea si sprijinirea RBC si a obiectivelor sale ca parte a unor eforturi permanente necesare realizarii incluziunii sociale si egalizarii de sanse pentru persoanele cu dizabilitati. De asemenea, se doreste, pentru cei care decid politica si pentru coordonatorii de programe, clarificarea abordarilor de implementare a RBC, in sensul promovarii unei participari mai largi a organizatiilor persoanelor cu dizabilitati, inclusiv a organizatiilor familiilor acestora, in programele RBC si pentru a incuraja o mai buna colaborare si cooperare intre toate serviciile si grupurile guvernamentale si ne-guvernamentale care pot contribui la succesul RBC.
Prezentarea unui caz reusit:
Apar momente in viata de dascal cand in fata a ceea ce a voit Dumnezeu nici tu, modelator de vieti nu te poti interpune. Am cunoscut-o pe Alexandra in urma cu mai multi ani intr-un oras frumos de munte cu oameni simpli si destine triste. Nu si al ei. Un copil fericit, ingrijit si mai ales iubit de cei din jur. Si am invatat limba romana si engleza impreuna, pas cu pas, am reusit si asta ne-a motivat sa continuam . Si cine stie cit de multe vom mai invata ? Eu cu siguranta am invatat ca nu alegem ce suntem ci suntem ceea ce au ales altii sa fim. Si Alexandra este un copil ce sufera de Sindromul Down dar acest lucru nu sta in calea fericirii ei. Va reusi! Au trecut anii si Alexandra a absolvit scoala generala, iar dorinta ei este sa nu se opreasca aici. Sa-ti iubesti propriul copil si sa astepti de la el numai rezultatele pe care le poate da, conform gradului de maturitate si propriei experiente este cea mai matura forma de exprimare a sentimentelor fata de el. Sa-ti protejezi copilul si sa te joci cu el face parte din totul necesar unei dezvoltari fizice si psihice armonioase. Ce poate fi mai frumos pentru un parinte decit fericirea propriului copil? Ce poate fi mai frumos pentru un dascal decat implinirea prin progres a eforturilor depuse? Ce-l poate multumi pe Dumnezeu mai mult decit implinirea cuvintului sau prin cei trimisi pe pamant, prin oameni! Copilul "se hraneste" la fel ca si noi, adultii, din trairi frumoase. Asa cum "bazinul se umple cu apa, focul se aprinde cu foc, si sufletul omului se modeleaza datorita sufletului unui alt om" (Rabindranath Tagore). Daca porti un suris pe chipul tau si esti recunoscator pentru toate....ai noroc, pentru ca majoritatea oamenilor ar putea-o face daca ar dori sa daruiasca mai mult aproapelui lor!
Sindromul Down, educatie integrata sau scoala speciala?
Inca din perioada de sugar, copilul cu Sindrom Down prezinta in comparatie cu media virstei, un retard in achizitii. Modul de a privi perspectivele educationale este de fapt eronat. Copilul cu Sindrom Down nu trebuie sa fie raportat la varstele biologice ale copiilor cu cariotip standard. El are o dezvoltare particulara, si raportarea rigida la scalele dezvoltarii psihomotorii din pur interes statistic e un drum sigur inspre discriminare? Parintii se afla in fata unei dileme: de a-l mentine in micul in turn de intr-o lume, in care mai repede sau mai tarziu va trebui sa fie asimilat ? Raspunsul nu poate fi dat decit particularizat, in fata fiecarui copil in parte. Singurul criteriu trebuie sa fie numai si numai starea de buna evolutie in acea colectivitate a copilului. O fortare a notei poate sa faca uneori un rau ireparabil, sa demoralizeze si sa descurajeze orice aptitudine, care indiferent de calea aleasa, trebuie incurajata si stimulata. Propunere : Educatia integrata sau in sisteme specializate se recomanda de la caz la caz. Cu toate asemanarile, copiii cu sindromul Down sunt personalitati diferite, au nevoi diferite si capacitate diferita de a intelege. Astfel, doar o buna cunostere a personalitatii copilului si acceptarea interesului major al lui, peste ambitiile sau dorintele personale a parintilor poate sa dea raspuns la aceasta intrebare.